Ora de sport

-Păi, chiar am nevoie. Te oferi? întrebă privindu-l scurt, încercând să nu pară insistentă. În fond, el puse întrebarea.

Nu ma asteptam sa accepte propunerea mea.
-Sigur, am ranjit. Cand incepem?

-Oricând doreşti, aparatul îndată îl aduc, şopti pe un ton mai entuziasmat. Ah da, ai dreptul să-ţi foloseşti propria imaginaţie. Sunt chiar curioasă să văd ce se ascunde în capul tău.

Am ranjit din nou.
-Si unde ai vrea sa facem pozele?

-Mie îmi e indiferent, unde simţi tu nevoia şi că te afli în elementul tău.

-Eu ma simt bine aici pentru ca iubesc sportul, dar si ep scena. Acum locatia, tu o alegi.

-Ambele, dar putem începe de aici, dacă tot suntem prezenţi. Doar că trebuie să aştept 5 minute, până merg după aparat.

-Ok. Astept.
Nu stiu ce-mi venise sa-i zic de poze, dar ideea era ca imi placea sa fac poze.

Se ridică rapid în picioare, întinzându-se pentru câteva clipe. Însă peste câteva secunde, ajunsese afară din sală, continuând să alerge până la camera ei, luând aparatul de fotografiat, alergând înapoi.

Cat timp am asteptat-o pe SaChan, m-am intins pe jos si am inchis ochii. Gandul imi era departe si nu am auzit-o cand s-a intors.

Păşi încet înspre el, încercând să nu-l deranjeze, deşi îi trecu o idee prin minte. Ajunsă în dreptul lui, se plecă uşor peste el.
-Bwo! strigă aceasta destul de puternic, privindu-l sperând totuşi că nu va încerca să se ridice, deoarece s-ar fi lovit unul de altul.

Cand mi-era lumea mai draga am auzit un sunet si am deschis brusc ochii dand sa ma ridic, dar cand am vazut-o pe SaChan in fata mea, mi-am lasat capul jos.
-Ce faci? am intrebat putin confuz. M-ai speriat!

-Asta era şi ideea, răspunse începând să râdă, retrăgându-se câţiva paşi în spate.

-Nu-i frumos, i-am zis, apoi m-am ridicat de pe jios. Deci? Incepem?

-Lasă că nu ai murit, şopti strâmbându-se într-un mod copilăresc către acesta. Sigur că începem. Oricând eşti gata...

M-am ridicat de pe jos si m-am scuturat de praf.
-Eu sunt gata. Astept toate indicatiile tale.

-Hm, parcă spusesem că ai dreptul să-ţi foloseşti propria imaginaţie, aşa că mai degrabă faci ce vrei. Şi poţi folosi ce vrei de asemenea.

Imi era prea lene sa gandesc, asa ca am facut pe prostul.
-N-am imaginatie asa ca, astept ordinele tale.

-Nu există persoană fără imaginaţie, mormăi râzând, parţial dezamăgită. Perversă, normală, abstractă, de orice gen accept.

M-am strambat. Nu se lasa deloc.
-Oo bine, am zis oftand. Sa vedem..., am icneput sa cercetez locul. Ce-ai zice sa incepem de acolo? am intrebat-o, aratandu-i poarta de fotbal.
-Pot sa ma dau drept mare fotbalist, nu?

-Bineînţeles, şopti pe un ton uşor mai entuziast, păşind încet înspre locul cu pricina.

Ajuns in fata portii, m-am gandit la nsite pozitii numai bune de fotografiat.
-Ok... Incepem? am intrebat-o, apoi m-am asezat intr-o pozitie cat mai naturatal. Sunt gata.

-Ok, şopti privindu-l, ridicând aparatul de la gât la ochiul drept, pe cel stâng închizându-l. Îndată îl imortaliză, zâmbind slab.

Am ranjit cum doar eu stiam sa ranjesc si m-am lasat fotografiat. Mi-am schimbat pozitia si m-am lasat din nou pozat.
-Sa-mi zici cand vrei sa schimbam decorul.

-Ok, spuse în timp ce continuă să facă capturi, peste câteva secunde oprindu-se.
-Schimbăm.