Da drumul talentului din tine.

Am intrat in sala de literatura,romana fiind sigura materie pe care o iubeam.M`am asezat intr`o banca incercand sa compun ceva frumos cu tema "fericire" ce nu ma rea caracteriza in acel moment.Am stat cateva minute sa`mi ordonez ideile incepand apoi sa mi le pun pe foaie.

Ronțăiam puternic capătul creionului meu „curcubeu” în timp ce mintea mea se gândea la tema dată de profesoară. Iubeam literatura limbii mele natale, dar la gramatică niciodată nu m-am descurcat. Am lăsat ușor creionul din gură și am început să scriu. Creionul aluneca sprinten pe foaia îngălbenită de hârtie a caietului.

M`am oprit brusc din scris,pixul meu,se stricase din nou.Si era cel mai sweet pix norocos pe care il aveam.Eram prea suparata din cauza asta ca sa mai continui sa scriu.

Am auzit cum blonda care stătea undeva în fața mea înjura încet. Cred că i se stricase pixul. Nasol. Am scos un pix cu pastă albastră din penar și am atins-o încet pe umăr.
-Ai nevoie de un pix?

-Ahh,da thanks but mai tare ma doare ca era pixul meu norocos,ma rog.

Am dat din umeri și i-am lăsat pixul pe bancă, revenind la banca mea. La naiba! Mi-am pierdut pur și simplu șirul de idei. Fuck it! Fuck it! Fuck it! Am început să rod din nou creionul și să mă concentrez.

Mi`am plimbat cateva minute privirea prin clasa incercand sa`mi gasesc din nouinspiratia pierduta in timp si spatiu,posibil si asta.