Timeless

Ce-mi placea foarte mult era sa fac poze. Asa ca iata-ma in parc, pozand orice imi iesea in cale si mi se parea frumos de imortalizat. Stateam pe vine aplecata in fata unei gargarite micute pe o frunza mare.

Ma plimbam cu bicicleta prin parc, dar la un moment dat m-am oprit pentru ca am vazut o tipa stand aplecata si fotografiind ceva. Era foarte amuzanta pozitia incare statea. M-am dat jos de pe bicicleta si mi-am zis sa ma bag in vorba cu ea. Am ers pana in spatele ei si mi-am dres glasul.
-Buna, am ranjit.

Se plimba având căştile în urechi, ignorând totul în jurul său. Fredona încet melodia ce îi răsuna puternic în timpane, în timp ce nerealizând se lăsa purtată de muzică, începând să se mişte din ce în ce mai haotic, părând că dansează.

La un moment dat am auzit pe cineva in spatele meu cum si-a dres glasul si apoi cum m-a salutat. M-am intors rapid la tip. Nu i-am spus nimic, asteptam sa aflu ce vroia de la mine. Doar m-am uitat timid si intrebator la el.

Tipa s-a intors spre mine, dar nu mi-a zis nimic.Judecand dupa cum se uita la mine mi-am dat seama ca era timida. Am stat putin sa ma gandesc la ce sa-i spun pent ca nu vroiam sa o sperii.
-Am vazut ca faci poze, am zambit. Pot sa te intreb la ce anume faceai poza?

Avansa în acelaşi mod, la un moment dat fiind pe punctul de a se lovi de o bancă, atingând-o slab.
-Aw, şopti, deschizând rapid ochii, începând să râdă slab. Ah, sunt baka, continuă, reluându-şi drumul.

De ce se baga tipul asta in seama cu mine? Totusi, m-am gandit ca nu ma costa nimic daca ii spuneam. De fapt, am preferat sa ma dau putin la o parte si sa ii arat mica gargarita de pe frunza.

Ce naiba era cu tipa asta de nu vorbea? In loc sa-mi raspunda la intrebare, s-a dat la o parte pentru a-mi arata insecta pe care o fotografia.
-Dragut, am zambit. Totusi, ai putea sa vorbesti pentru ca nu vreau sa-ti fac nimic.
Cat timp i-am asteptat raspunsul mi-am plimbat privirea prin jur, iar undeva, langa o banca am vazut-o pe SaChan. Eram sigur ca se lovise de banca. Am zambit scurt, apoi mi-am intors din nou privirea spre fata si m-am uitat atent la ea. Era micuta si inocenta.

Cam mult tupeu pe el. De ce as vorbi cu el? Nu eram indatorata sa vorbesc cu el. Totusi m-am ridicat si l-am analizat putin. Arata foarte bine. De fapt, privindu-l mai de aproape, am observat finetea cu care ii era construita fata si am zambit timid, lasand putin privirea in jos.
Nu prea stiam nici ce sa ii raspund, asa ca am asteptat sa imi mai spuna ceva.

Mi-am pus fundul pe sezutul bicicletei si am continuat sa ma uit la ea. Din nou nu spuse nimic.
-Stai prin apropiere? am intrebat sec.
Faptul ca nu scosese niciun sunet, am enerva la culme si ma facea sa-mi piara tot cheful.

"Ah, gata cu prosteala, îmi afectează personalitatea definitiv."
Renunţă la căşti, oftând scurt, realizând că în încercarea ei de a nu mai fi urâtă de ceilalţi, a trecut pe partea cealaltă, devenind cam prea un clown. Oftă apăsat la acest gând, începând să se plimbe căzând pe gânduri, paşii findu-i extrem de lenţi, orice fel de energie dispărându-i.

-Nu chiar, i-am raspuns cu jumatate de gura.
Nu eram obisnuita sa vorbesc cu strainii, asa pur si simplu.
-Dar imi place sa vin aici, am continuat incercand sa jungesc raspunsul. Tu?

Cu coada ochiului am vazut-o pe SaChan plecand. Parae foarte abatuta.
-Hmm... nici eu nu stau chair asa de aproape, dar vin aici ca sa ma plimb cu bicicleta, am zambit.
Dupa o scurta pauza am strigat-o pe SaChan. SPeram sa ma auda. Dupa ce am strigat-o, mi-am intors privirea spre tipa timida.
-E vecina cu mine.
Eram sigur ca nu o interesa asta, dar... am zis ca e bine de stiu sa nu interpeteze altfel situatia.

"Huh? Ah, nu acum, de fapt, nu mai contează...bănuiesc că trebuie să speriu din nou." gândi, oftând apăsat, întorcându-se extrem de greu către acesta, observând şi cealaltă persoană.
-Perfect, după cum arată, e firavă...chiar nu mai contează, şopti pentru sine, mişcându-şi picioarele cu greu în acea direcţie, fără niciun fel de expresie pe faţă.
"Chiar nu pot acum să zâmbesc."

Yui iesi la o mica plimbare, dupa ce se intoarse de la o prietena. Mergea cu pasi marunti pe aleile parcului, stand cu privirea in pamant. Ceva se vedea ca o framanta, avea un sentiment ciudat, pe care nici ea nu-l intelegea.

SaChan nici macar nu ma bagase in seama. Am strigat-o din nou, desi stiam ca nici de data aceasta nu ma va asculta. M-am uitat si la tipa timida care nu scoase niicun sunet.
-Si.. faci d emult poze?

Continua sa mearga privind aiurea prin jurul ei. Vazu la un momentan niste copilasi ce se jucam si alergau peste tot, iar asta o facut sa chicoteasca.
- Dragut! Isi zise ea incet.

Tipul a strigat-o pe o tipa, dar aceasta nu i-a raspuns.
-Aaa... da, de ceva timp. E un hobby de-al meu. Apropo... eu sunt Yoko, i-am spus intinzandu-mi mana si zambind.

Auzindu-l din nou, decise să se apropie, renunţând la a mai ascunde. Nu mai îi păsa de ce avea să se întâmple, ajungând în dreptul lor.

-Eu sunt Aoki, i-am zambit si am dat mana cu ea. Incantat de cunostinta.
Am vazut-o pe SaChan apropiindu-se de noi.
-Era si cazul sa ma fac auzit, am zis ironic. Am crezut ca vorbesc cu peretii..

-Nu sunt pereţi p-aici, mormăi pe un ton mai sarcastic, încercând să schiţeze un zâmbet fără vreun succes.
"N-am nici o şansă să o fac."

M-am strabat. Ce se itnamplase cu ea?
-Ahm... Ce s-a intamplat cu tine?

-Eh? Nimic, şopti preferând să nu-l privească, mutându-şi privirea în pământ.
"Tocmai acum...a trebuit să intru în stare de depresie acum, dar cum am intrat, trebuie să ies, de una singură."

Am avzut ac si SaChan isi lasase privirea in jos, dar si Yoko. Ma simteam ca un tampit. Mi-am incrucisat bratele la piept si mi-am lasat si eu privirea in jos.
-Deci?... Ce s-a intamplat?

-Nimic, după cum am mai spus, şopti pe un ton mai indiferent, trăgând aer puternic în piept, simţind cum cedează încetul cu încetul.
"Ah, c'mon, nu trebuie să cedezi acum, Misaki."